Atunci când vrei ce-i mai bun pentru copilul tău, îți dorești să îi transmiți toate abilitățile pe care le ai dar și cum să își dezvolte altele noi, practic să devii antrenorul lui!

Astăzi îți voi vorbi despre cum să îți sprijini copilul să se dezvolte armonios.

A fi părinte este o provocare, este o profesie în care nu ai timpul de muncă normat, nici contract individual de muncă, iar calitatea serviciilor trebuie să fie una superioară. Copiii noștri ne oglindesc, ei sunt cei mai buni promotori ai valorilor din familie.

Fiindcă fiecare copil este unic, la fel și părinții sunt unici în felul lor. Singurul lucru care nu este diferit este iubirea care îi leagă. Aceasta iubire însă, este înțeleasă diferit în funcție de valorile fiecăruia. Dacă pentru cineva care apreciază maxim ordinea și disciplina, un copil care este în contact cu emoțiile lui, întotdeauna va crea dezordine, iar părintele în acest caz va fi nevoit să își gestioneze corect emoțiile.

Modul cum ne exprimăm acele emoțiile depinde maxim de bagajul pe care îl luăm cu noi încă de când eram copii, de aceea un nou set de abilitați este util de dezvoltat când vine vorba despre a crea conexiunea potrivită cu cei mici.

Rolul de Părinte-Coach este modul în care îi ajut pe copii mei să se deschidă oportunităților și eu cu ei în același timp. Nimeni nu te învață cum să fii părinte, cu atât mai mult cum să fii un părinte bun pentru copilul tău.

Eu am avut norocul să descopăr coachingul și să îmi transform înțelegerea despre ce înseamnă să fiu mamă și cum îmi pot susține copiii fără să le frâng aripile. Acum îți împărtășesc și ție acest proces pentru a te bucura de o relație aromonioasă părinte – copil, dar și de a crea relații mai deschise, autentice cu restul membrilor familiei. Și tu poți fi Părinte Coach pentru copilul tău! Fii doar curios despre procesul de învățare al copilului tău și construiți împreună planuri prin care să devină captivat de ceea ce se întâmplă în jurul lui – acasă, împreună cu ceilalți membri ai familiei, la școală, cu colegii și profesorii, cu prietenii. Încurajează o legătură plină de bucurie și iubire între tine și copilul tău prin ascultare profundă, întrebări puternice și povestiri inspirate. Încurajează-l să-și exprime emoțiile, nu îi impune parerea, argumenteză-i intenția, astfel vei învăța cum să fii un părinte care ascultă activ și vei înțelege profund ceea ce simte copilul.

De exemplu, copiii mei adoră discuțiile în familie, iar noi suntem puși zilnic în postura unui manager bun, care ar trebui să identifice: climatul potrivit pentru conversații, astfel încât să arătăm respect și deschidere. Observ de fiecare dată cum se simt foarte bine după discuțiile lungi de la cină.  Cum face acest lucru? Înlocuim: „M-ai supărat/ M-ai enervat“ – cuvinte foarte des utilizate în societatea noastră – cu „Eu sunt supărat/nervos”. Utilizând afirmația „Eu”, excludem probabilitatea ca această remarcă să fie primită ca un atac. Tonul vocii e la fel un lucru care menține discuția pe o nota mai caldă, chiar dacă subiectul e unul mai sofisticat, acest lucru ajutându-i și pe ei data viitoare să aplice aceste detalii în gestionarea comunicării.

Pentru a înțelege adevăratul scop al conversației, dar și a fi înțeleși, excludem presupunerile. Ele ne formează realitatea care, de cele mai multe ori, este departe de a fi adevărat. Niciodată nu putem ști ce se petrece în mintea celeilalte persoane, deoarece nu putem citi gândurile. De aceea trebuie să ne bazăm pe conversații lucide, pe adresarea întrebărilor deschise, pentru a permite celorlalți să se deschidă.

Iată câteva sugestii pentru a construi acea punte de înțelegere dintre părinte și copil:

1. Claritatea – creează un set de reguli, asigură-te că toată lumea le cunoaște și le înțelege și nu uita de consecințe.

2. Empatia – oricare ar fi motivul de supărare al unui copil, datoria de părinte nu este aceea de a-i rezolva problemele, ci de a-l asculta. Pune-te în locul lui!

3. Perseverența – copiii trebuie să știe că pot avea încredere în tine – când faci reguli asigură-te înainte că tu ești primul care le respectă.

4. Flexibilitatea – permite copilului să devină independent, ajută-l să își găsească noi pasiuni și să învețe să aleagă! Nu mai alege ce ți se potrivește ție, lasă-l să se simtă stăpân pe deciziile pe care le ia. Acest lucru îi oferă acele picături ce îi construiește stima de sine la un nivel înalt.

Așadar – claritatea, empatia, perseverența și flexibilitatea sunt abilități pe care le poți învăța, dacă îți dorești să transmiți mesaje coerente și benefice pentru viitorul copilului tău.

Altfel spus, pentru a avea o relație bazată pe întelegere cu copilul tău, este esențial mai întâi să te dezvolți personal, să deprinzi acele abilități care îți aduc claritate în gestionarea relației cu copilul tău, pentru că de cele mai multe ori copilul este modelat de starea ta de spirit, de blândețea ta, de lucrurile pe care le spui, de felul în care râzi sau te joci, de tonul pe care îl folosești, de modul în care trăiești și de felul în care interacționezi și te conectezi cu el. Simple instrumentele de coaching pot fi aplicate în relația părinte – copil, iar abilitățile pe care le poți dezvolta în timp sunt o resursă trainică și foarte utilă atât în dezvoltarea personală, cât și în dezvoltarea profesională.

Ce este coachingul? Îmi place să spun că este instrumentul care îți dezvoltă abilitățile necesare pentru a obține performanța în orice plan, fie acesta personal sau profesional. Chiar și în rolul de părinte, coachingul poate deveni partenerul care să te sprijine în a fi un părinte conștient.

Fiind conștient de propriile trăiri, emoții, gânduri, acțiuni putem dezvolta acele abilități pe care ni le dorim și care ne ajută în rolul de părinte cu scopul de construi o relație împlinită cu copilul. Tocmai echilibrul tău ca părinte îl ajută pe copil să devină adultul echilibrat de mâine, iar acest aspect depinde de cât de ușor de poți conecta acum cu el.

Te încurajez să folosești în comunicarea cu copilul tău cât mai multe întrebări dechise (Care?, Unde? Cine? Când?, Cum?, Ce?). Abilitatea de modela întrebări deschise stă la baza coachingului, pentru că un coach extrage din tine acele răspunsuri pe care, poate că nici tu nu știai că le deții, îți identifică potențialul și te ghidează prin întrebări să îl fructifici la maxim. Astfel, tot prin întrebări deschise poți extrage gândurile, emoțiile, trăirile copilului tău ajutându-l să se exprime deschis față de tine.  

Coachingul poate veni și în sprijinul profesorilor pentru a interacționa mai deschis cu elevii și a deveni pentru ei un real sprijin în exteriorul familiei. Prin coaching, profesorii pot gestiona echilibrat emoțiile elevilor, pot stimula creșterea încredererii în elevi și îi pot ajuta să depășească barierele emoționale, contribuind la dezvoltarea unui tânăr fericit, ulterior la dezvoltarea unui adult echilibrat.

Coachingul abordat în relația cu copiii sau adolescenții este diferit față de cel abordat cu adulții, pentru că experiența de viață este diferită, iar noi în calitate de părinți, bunici, profesori, psihologi este nevoie să încurajăm exprimarea copilului în formele în care îi este cel mai ușor, aici depinzând de vârsta copilului.

Mă bucur să găsești inspirație și motivație în a deveni un Părinte Coach pentru copilul tău!

Dacă îți place acest articol și consideri că poate îndruma și alți părinți, m-aș bucura să îl distribui în social media sau să-mi lași un comentariu cu opinia ta despre rolul de Coach ca Părinte.

Larisa Cepoi – Life & Business Coach