Dorința ca totul să fie perfect, o emoție netrăită autentic

  Cât de mult îți dorești să realizezi un proiect perfect? Sau să îți găsești job-ul perfect? Ce simți în spatele dorinței de a fi perfect acel aspect din viața ta? În sesiunile de coaching, întâlnesc mulți oameni care sunt înclinați spre a căuta perfecțiunea fie în job-ul lor, în proiectele pe care le derulează, în atragerea oamenilor în echipă până la găsirea momentului perfect în a începe o afacere sau o schimbare în plan personal. Te-ai întrebat de unde vine dorința de perfecțiune și ce se ascunde în spatele acestei nevoi? Oferă-ți câteva minute și reflectează la un eveniment din viața ta unde ți-ai dorit să fie totul perfect. Notează gândurile pentru a reveni asupra lor la finalul articolului.

 

De unde apare nevoia de perfecțiune?

  Perfecțiunea este susținută de nevoia de control, iar această nevoie de control este un mecanism de apărare, fiind strâns legată de teama de eșec și de teama de rușine. Dar, mai profund se ascund de teama de a fi respins și teama de a pierde (apreciere, relații cu cei din jur etc.). Perfecționismul este asociat cu frica de propria vulnerabilitate, pe care o persoană cu înclinație spre perfecționism o percepe drept o slăbiciune și o consideră rușinoasă, motiv pentru care o ascunde de cei din jur. Astfel, nevoia de perfecțiune se traduce și printr-o fugă de propriile emoții negative, unde intră tristețea, furia, dezgustul, frica. Confruntarea cu eșecul presupune trăirea acestor emoții negative, iar cei perfecționiști tind să facă totul perfect de fiecare dată, astfel încât să nu ajungă în punctul în care trebuie să stea cu propriile emoții, să-și dea voie să le simtă, să le trăiască. Acest lucru se întâmplă pentru că nu știm să trăim autentic emoțiile negative. În copilăria timpurie fiecare dintre noi învață să recunoască și să simtă aceste emoții, iar dacă părinții nu-și recunosc emoțiile, copilul nu va fi susținut cu blândețe să trăiască și să exprime ceea ce simte. Devenind perfecționiști orice efort am face și oricât ne-am strădui, nu va fi de ajuns. Vom trăi mereu cu sentimentul că nu suntem suficienți de buni, pentru că niciodată nu vom putea atinge perfecțiunea. În realitate perfecționismul ascunde un eu fragil și vulnerabil care își dobândește sentimentul valorii din felul în care corespunde sau nu anumitor standarde sociale, anumitor așteptări, din felul în care cei din jur îi arată sau nu apreciere și aprobare. Când alergăm după perfecțiune nu putem fi cu adevărat mulțumiți, ne prăbușim și mai puternic când constatăm că nu ne putem ridica la acele standarde nerealiste, simțindu-ne și mai nevaloroși. Perfecțiunea este o busolă exterioră, unde nu avem puterea de control oricât ne-am strădui. Este nevoie să ne construim propria busolă interioară în funcție de valorile, principiile, talentele și abilitățile noastre ca să nu punem o barieră în fața evoluției noastre. Iar atunci singurul control pe care îl avem este cel al modului în care alegem să acționăm. De multe ori perfecțiunea ne ia din gustul schimbării, din a vedea viața colorată și ne împiedică să evoluăm.    

Diferența dintre dorința de evoluție continuă și perfecțiune

  Uneori încadrăm perfecționismul în sfera calităților personale și profesionale, pentru că asociem nevoia de perfecțiune cu nevoia de a evolua. Diferența dintre cele două constă în modul cum ne raportăm la eșec. În timp ce o persoană care își dorește să evolueze continuu în viața personală sau la nivel profesional privește eșecul drept o oportunitate de învățare, chiar de autocunoaștere, pe când cel perfecționist asociază eșecul cu emoțiile negative – rușine, furie, tristețe. Când ne focalizăm pe evoluția personală, înțelegem că nu are o importanță atât de mare faptul că eșuăm, cât are faptul că am avut curajul de a încerca. Din acest punct de vedere, fiecare pas făcut în direcția obiectivelor și visurilor noastre, fiecare teamă înfrântă, fiecare progres, oricât de neînsemnat ar părea acesta, se transformă în motive de mulțumire. Succesul nu mai înseamnă „să fii perfect și să le ai pe toate”, ci mulțumirea și satisfacția de a experimenta și a te bucura de viață cu toate imperfecțiunile ei, chiar dacă sunt presărate și greșeli, eșecuri, dificultăți. Nevoia de perfecțiune ne creează un zid în spatele căruia ne ascundem, de teamă de a nu fi văzuți așa cum suntem – vulnerabili, cu propriile noastre emoții. Una dintre cele mai periculoase capcane ale perfecționismului constă în frica de propria vulnerabilitate, în punerea semnului egal între vulnerabilitate și slăbiciune. Perfecționismul nu ne permite să fim vulnerabili. Iar vulnerabilitatea este un act de curaj și autenticitate. Evitarea propriei vulnerabilități ne conduce la relații disfuncționale cu cei din jurul nostru, atât la nivel personal, cât și la nivel profesional. Un blocaj în evoluția noastră.  

Cum interpretăm experiențele pe care le trăim?

  Te încurajez să îți aduci aminte o situație în care ai trăit o emoție negativă și să notezi pe agendă modul în care povestești acea întâmplare. Realizează acest exercițiu în mai multe zile și observă dacă povestea pe care o spui despre experiența ta este aceeași. Noi suntem arhitectul propriei vieți și modul cum alegem să ne uităm la experiențele noastre de dictează încrederea în sine sau slăbiciunea. Singurul control pe care îl avem fiecare dintre noi este al atenției conștiente, adica avem control asupra modului în care privim experiențele prin care trecem. Povestea vieții noastre pe care ne-o spunem are un impact esențial pentru că are puterea de a schimba energia din exterior. Tu ce spui despre tine? Rescrie povestea experiențelor din viața ta într-o manieră pozitivă, astfel încât să fie sursă de încredere pentru tot ceea ce realizezi. Ca să poți face acest mic exercițiu contează pe ce alegi să îți focalizezi atenția. Toate experiențele noastre le punem în amintiri, convingeri, valori și astfel se creează povestea pe care ne-o spunem nouă. Privește totul dintr-o perspectivă nouă. Identifică un element constructiv în toate experiențele și acceptă-le ca oportunități de învățare și descoperire a ta. Doar așa vei explora frumusețea propriilor imperfecțiuni. Îți las aici un video despre cât de mult contează povestea pe care o spunem despre noi și cum ne influențează viața.     Te încurajez să privești cu deschidere toate experiențele din viața ta și să identifici în fiecare frumusețea imperfecțiunii.

Vino alături de mine pe 30 Martie, la cea de-a doua sesiune de Mastermind cu tematica – Cum acceptăm frumusețea propriilor imperfecțiuni și ne detașăm de perfecțiune?

Înregistrează-te aici pentru Mastermindul din 30 Martie și te aștept cu perspective noi, de la ora 18:30.   Cu inspirație, Larisa Cepoi Life & Business Coach